Cuvântul

Și pentru un cuvânt șoptit ușor

Mă faci să cred printre liane.

Mai bine strig după ajutor

Decât să iți iau inima în palme.

Cuvântul nostru din adânc

Va sta ca temelie;

Oh, stai să-l crestem ca pe-un prunc

Acum și pe vecie.

Nu-mi cere să rămân ,

Să ne "zdrobim" sub glie ,

Nu-mi cere să spun azi

Că "te iubesc" și mâine!

Nu, nu vreau să-ți doresc nimic,

Doar un timp de "tu-și-eu";

Nu, nu vreau să-ți cer nimic,

Doar promisiunea unui "tu și eu"...

Un "tu" sorbit de idealuri

Un "eu" pierdut printre valuri

Un gând smintit ce ne unește

Cuvântă cuvânt... și ne iubește!

Am sculptat cuvântul nostru

Sus, pe sufletu-ți de ceară

Citește-l înger și grăiește,

Viitorul de ni-l prorocește.

Cu vocea de un alb strident

Ai pus pe zâmbet doar cuvinte

Nu-s înger, ci un fulger iminent

Și fără ținte…

Doar un "noi" a mai rămas

Acum, în ceasul nost' de taină,

Înger ai fost și nu te las

Să zbori fără a sfintei haină.