Întrebări

Ai să înţelegi vreodată

Ce-i aia şoaptă stinsă?

Şi ai să duci cuvântul

Spre marile pământuri

Şi să îl dai ca hrana…

Iubirii

În zeci şi zeci de rânduri?

Ai să vorbeşti cu ochii,

Să-mi ceri suav iertarea

Ai să distrugi neantul

Doar să mă poţi avea?

Ai să te joci cu focul

Pentru privirea mea?

Ai să iubeşti din sunet

Ecoul meu dement,

Doar pentru că te-ajută

Să fii?

Ai să mă strângi de mână,

Să nu mă dai în lume,

Să mă săruti pe buze,

Străin şi fără urme?

Ai să te pierzi în mâine

Şi-ai să te uiţi la azi?

Visând spre timpul nostru

Ai să te arzi!

Ai să-nţelegi vreodată?

Sertarul meu

Deschid sertarul cu iubiri

Trecut,

Aleg dosarul fără adăugiri

Şi de demult

Citesc rând după rând

Şi-ascult apoi tăcerea

Nu-mi spune mai nimic

Decât, să am răbdare

Să las sertarul plin

Cu acele vechi dosare

Să las foile scrise –

Imagini proiectate –

Ai să găseşti doar vise!

Şi ziduri prea înalte!

Pe al sufletului cer

Răsare o stea,

Aceeaşi dulce nebunie

Ce m-a învăţat să sper

Acum îmi duce pasul

Spre tine!

Cu bine…

Searbada steluta din sertar

E el aici, nu-mi trebuieşti

Dispari!

Mi-e

Mi-e gol gândul de toate

Acele basme, seci

Mi-e gol şi sufletul de tine

Şi nu mai plânge-n veci!

Mi-e teamă de iubire

Şi de a nopţii şoaptă

Mi-e dor sa tremur toată

La a lumii poartă!

Mi-e amorul gol

Şi când nu te cunosc

Mi-e inima zidită

De... omenesc!

Mi-e gri obrazul

De clipa în care sunt

Mi-e pironit şi suflul

De... pământ!

Mi-e trist sa mă apropii

Da-i prea târziu

Ai să dispari străine

Va fi pustiu!