Abrupt

Pe când să-ntorci a ta privire

Nu va mai fi "mântuire".

Un “eu” care se zbate în zadar,

Parfum sumar.

Trădat-ai zână a noastră lume

Pentr-o clipă doar în spume.

Doar eu îți citeam în stele,

Doar eu scriam pe ele.

Nu poți spune că iubești

Când de trădare îmi citești.

Nu mă alunga ca pe-un străin

Când știi c-al nost' "noi" e divin!

Am iubit o umbră-n zi

Și-n noapte deunăzi.

Ai fost, o, zâna mea

Devenit-ai muza mea.

O, scumpe taine ne iubesc

Pentru cine eu zâmbesc

Ai fost cuvântul ce-a lipsit.

Nemărginit.

O, strigă Cer și glăsuiește

Iubirea de mi-o domolește!

Ia-mă Soare din a clipei lumi!

Cu-ale sale grele aluviuni.

Pune-ți mâna pe-al meu suflet

Atinge-mi privirea c-un cuget.

Fii zid împotriva normalității

Nu ne lăsa în voia sorții.

Rece sunt și rece simt

Devenit-am doar un Timp-

Infinit cu-nceput ș-apus

În care zac: M-am dus...

Unde te-ai dus, o Timp nebun?

A mea iubire zace acum,

Cuvintele se bat cu scrum,

Scrum nocturn.

Nu m-am dus, ci am murit

Din ale noastre lumi dorit

Întoarcerea-i o filă ruptă...

Abruptă.

Cuvântul

Și pentru un cuvânt șoptit ușor

Mă faci să cred printre liane.

Mai bine strig după ajutor

Decât să iți iau inima în palme.

Cuvântul nostru din adânc

Va sta ca temelie;

Oh, stai să-l crestem ca pe-un prunc

Acum și pe vecie.

Nu-mi cere să rămân ,

Să ne "zdrobim" sub glie ,

Nu-mi cere să spun azi

Că "te iubesc" și mâine!

Nu, nu vreau să-ți doresc nimic,

Doar un timp de "tu-și-eu";

Nu, nu vreau să-ți cer nimic,

Doar promisiunea unui "tu și eu"...

Un "tu" sorbit de idealuri

Un "eu" pierdut printre valuri

Un gând smintit ce ne unește

Cuvântă cuvânt... și ne iubește!

Am sculptat cuvântul nostru

Sus, pe sufletu-ți de ceară

Citește-l înger și grăiește,

Viitorul de ni-l prorocește.

Cu vocea de un alb strident

Ai pus pe zâmbet doar cuvinte

Nu-s înger, ci un fulger iminent

Și fără ținte…

Doar un "noi" a mai rămas

Acum, în ceasul nost' de taină,

Înger ai fost și nu te las

Să zbori fără a sfintei haină.

Același "noi"

Același mers neîntinat

De ale vieții gânduri

Același zâmbet sidefat

Și printre rânduri.

Același alb și negru

Pe trupul de corb

Văzând integru

Un suflet orb.

Același crud tipar

Pe schițele iubirii,

Peste un amor barbar

Ne privim ecumenic.

Același înger de lut

Vorbind în amurg:

"Iubirea-i vis acut

În aerul de burg"

Același răsărit

Ce mângâie cu raze dulci

Un trup avid și mărginit

Unde te duci?

Același întuneric

Domnind prin casa pală,

Sunt rece și-ți zic:

Mă-ntorc în lumea-mi goală.

Același dulce noi

Ce strigă după viață,

Am să-ți topesc cu ploaia

Și inima de gheață!

Același clar-de-lună

Pe fața-mi sărutată

Îți mulțumesc și-i una

Iubirea-ți adorată.

Dragoste amăruie

Dragoste amăruie

Rămâi în suflet

Să pot râde printre șoapte,

Să mă cutremur,

Să gust iubirea prin a tale buze,

Să îmi cert păcatul și blestemul,

Să te însoțesc în drumul tău, străine

Prezentă şi absentă, uneori.

 

O, muritor!

O, clipe nesperate,

Sfârsit ești dinainte de-a trăi.

Pentru azi am ales ALTCEVA pentru blog!

Nu - Da - Nu știu

Nu mă certa pentru priviri de nedescris,

Nu mă atinge cu ale lumii pleoape,

Nu căuta comori în Paradis,

Nu pune întrebări ce râd de moarte.

 

Da, omenirea a învățat să lupte,

Da, noi am pus deoparte zidul rece,

Da, unui Soare ce-a apus fierbinte,

Da, pentru o iubire ce n-a învățat să plece.

 

Nu știu ce tâmple mai acceptă ziua,

Nu știu ce taine croșetează al tău suflet,

Nu știu de ce iubirea atinge nebunia,

Nu știu și prea mult cuget.

Duel liric

"A căzut și ultima... frunză"

Pe când ne-ncânta o muză,

Te rog mătură-mi sufletul

De "frunzele" trecutului.

 

Niciodată nu-i iubirea

Unde te-ncântă privirea.

Niciodată ieri nu-i azi

Unde te ridici și cazi.

 

Ne-nchinăm iubirii tale,

Ce-n cuvinte o păstrezi,

Să culegem raze pale,

În care tu mai crezi...

 

În toată clipa te-am păstrat

M-am închinat cu gând tăcut

Unui suflet cald și mut

Dar a trecut!

 

Trecut-a ceasul închinării,

Venit-a timpul apropierii

De un viitor înmiresmat

Cu busuioc binecuvântat!

 

Da, potrivire, cuvânt greu,

De mulți neînteles și-al meu

Gând auriu te-ndeamnă

Cântă, dragă dulce doamnă

 

Cu inima cânta-voi neînteles

Și doar iubirea mă oprea din mers

Șoptind electric răsfirat

De ce ai plecat? de ce ai plecat?

 

Rămas: nu mai eram atent

În întunericul din prezent

Viitorul să îl chem anume

Din alte lumi să-i zic pe nume

TR(E)I

Un gol imens

Ce doare și furnică,

Umple cu miez și frică

Eternitatea.

 

Privesc spre ieri,

Spre nicăieri și tot ce vrem

Cade-n abis peste iubiri,

Euriterm

 

Luptăm înghesuiți de normalități

Și de oameni

Ne ținem de ochi și obrajii de plâng

Empatic

Iar

Stingheri pe acelaşi drum călcăm

Iubirea ne îndeamnă - destinele să le unim 

Iar

Demonii-s pierduţi în ceas de seară.

 

Mă atingi cu un vis,

Şi gândul că nu eşti

Transformă în Iad, imensul Paradis

La infinit e întuneric şi e “iară”

 

În inima trezită

Nimic nu e la fel.

Mă pierd în universul de pastel

În nebunia visului perfect, e dimineaţă!

Cufărul

Un suflet pierdut

Prin nădejde inutilă,

Un suflet răpus

De ofense infantile.

 

Te iubesc cu un zâmbet

Nebun și firesc.

Te iubesc înger și templu

                      Impertinent.

                                                                              Te joci cu noi,

                                                                                  Arunci cu flori de nufăr,

                                                                                        Cu iubirea uscată

                                                                                               Prin colțul unui cufăr!

Iglu

În lumina sufletului

Stă umbra ta,

Acordurile gândurilor tale,

Vorbele alintate, 

Buzele de-un zâmbet tachinate.

Te strig!

Călătorim spre suflet.

Neîncrederea-i fumurie

Apusul cald adoarme în iglu!

Printre nori

Gând celest al clipei ce se stinge

Mă ţii în viaţă

Şi doar perfecţiunea

Îmi e povaţă.

 

E luna vie

Iar stelele-i şoptesc ceva.

Mă alintă tainele tale

Şi nemurirea.

 

O clipă visez,

Momentul e nebun.

Tăcerea în lumina nopţii

E magie.

Două trupuri

Zăbovim pe trepte

Privind în gol

Cu minţile crunte,

Ador!

Mă joc cu lacrimi

Prin versuri.

Iubirea-i în cărţi 

Şi-n ceruri.

Încetăm să auzim

Ne ascultăm privirea

În troiene de amor

Ne ceartă nemurirea!

 Doar noi doi.

Împreună

Buze moi şi cristaline

Pe tâmple,

Zgomot de iubire

Şi vise plăpânde,

Parfum în eterna

Plăcere,

Gol pe trupuri

Efemere,

Idei răcorite

De viaţă,

Prezent colorat

Ochi vii ce îmi mângâie

Trupul şi vorba,

Neîncetat.

Ecou

 

Învăţ să gândesc pentru tine

Mă ispiteşti privire

Mâinile plâng în taină

Trupul tău.

Buzele gustă

“Te iubesc”-n ecou!

Preţioasă atingere

Strigăt pentru zâmbet.

Plăceri în cazanul sufletului

Zvâcniri,

Mă scoţi din minţi!

Noaptea se culcă peste

Trupurile înfometate de iubire

Un el şi o (e)(i)a descoperă

Fericirea.
Totul e sfânt

Dumnezeu e pe Pământ!

-din veche în nouă-

Nu-mi cere

       Nu încerca să

       Îmi aduci

       Iubiri prin gând,

       Nu mă privi 

       Becisnic

       Printre pleoape,

       Nu arunca cuvinte

       Prin braţele lumii,

       Nu-mi cere 

       Răsuciri de îngeri.

       Ca viaţa

       Iubeste-mă

       Şi lasă-mă,

       Culege-mi lacrimile

       În liniştea cea mai caldă

       De pe pământ.

Sufletul fără călăuză

 

 

Suflet,

       Iubirea nu-i spirală

       Când tâmpla mea

       Se pierde în mâinile tale

       Ne ascultăm

       Imaginile proiectate 

       În ochii celuilalt,

       Ne sărutăm obrajii

       Plecăm 

       Tu azi, eu mâine

 Fără călăuză

Acum

O şoaptă dulce

Spusă-n palma ta

E 

Mărginirea noastră

Alungată de pe buze

Către 

Un Rai pierdut

Şi readus cândva

Printre degetele nopţii tale

Şi iubirea mea.

Fără titlu

Un gând curgea

Spre nicăieri

Un gol se răsucea

Spre suflet

Aţintit.

 

O dulce poezie

Se plimba

Cu aer de poveste.

O fragedă privire

Spunea

Iubirii terestre

Un război,

O pace

O, noi!

Rece

Căldură-n stoluri de piatră,

Vapori de iubire

Ninge mocăneşte

O amintire.

 

                             

                             E alb.

                             Cu alb(astru).

                             Noapte şi zi,

                             Plăcere minimă.

 

                Am ochii uzi de dor

                Ora-i târzie.

                Dragostea noastră – lumină de far.

                Mă iubesc în apus

 

     Iubirea trece…

--din veche în nouă--

Unde ţi-e locul

 

 

Un gând pătrat

M-a învăţat că totul

Revine sacadat

Când inima-ţi plesneşte

Iubirea peste mâini

Te sperii

De-o rugă venită

Elementar

Printre străini.

Priveşti tentat spre vise

Le pui în rame albe

Vrei porţia de drame,

Dragostea scrisă în acte.

Un cântec mut

Îţi lustruieşte ochiul

Adormi neastâmpărat

Unde ţi-e locul?

Nu am

Nu am răbdarea lui

Dar nu o reneg.

Nu-mi cer trăiri profunde ci aştept

 

Sărutul joacă

Isteric pe timpan,

Cerşind „mai dă-mi”, neclar.

Frunzărind printre cuvinte

Spune-mi: te iubesc

În gând, cuminte.

Capitulez

În nopţi adie

O strategie albă

Şi buze vii

Ce-mi cântă un imn în taină.

 

Noi ne privim

Poate solemn,

Tu-mi dai clipele promisiune

Şi pact etern.

 

Adorm în palme

Şi-i zâmbesc pe suflet

Mă rog să îl iubesc

Fără să cuget

 

Şi fără arme

Şi nu mai las iubirea prin sertare

Pentru o viaţă seacă

Cu titlu de artist

Mă stăpâneşti

Suflet nebun

                        Printre poveşti

 

Neînsemnată în ore

Mii de secunde

N-ajung să înţeleagă

Ce-mi poartă inima

                        Prin tâmple

 

Zdrobind trăiri

Cu un sărut îl scutur

Până doare,

Şi nu mai las iubirea

                        Prin sertare

Exişti?

Trupul meu s-a decolorat.

Trăim întru acelaşi D-zeu şi-o

Dulce alinare.

 

          Tresari tăcut

          Cu parfumul sfânt

          Al buzelor cu gust de chihlimbar.

 

Mă atingi, zâmbind spre nesfârşit

Discern:

Cutreieram vecini de gând.