La început

La început e bine?

Petreci zenitul

Iubești răsăritul

Apusul e rău?

La început e iubire?

Zâmbești frenetic

Șoptești eretic

Ura e rea?

La început e dragoste?

Imagini ale noastre

Jocuri terestre

Noi, există?

La început e plăcere?

Trupuri calde și coapte

Trăiri de noapte

Amăgirea e rea?

La început e nimic?

Nici compromis

Nici urme de abis

Totul e rău?

La început e totul!

Mai apoi rămânem singuri și goi!

Dincolo

Dincolo de orice

Spaimă

A nemuririi noastre

Ne întâlnim

Suflet pereche

Printre minuni.

Un strigăt veșnic

Ce nu apune

Undeva;

Pentru că tu ești

Steaua mea!

Dincolo de viață

Sunt cuvinte

Tăcute,

Împrăștiate peste trupuri

Resemnate

Și-ncălzite de plăceri

O! Tainice imunități

Nu stați în umbră!

Veniți în zări

Să ascultați

Iubirea noastră

Dincolo de NOI.

Amor

Amor straniu, îndemn celest,

Depărtare, secundă, trecător

și iar Amor

...

Te ador

Voce tăcută

Clipă amară

Amor

Te iubesc

Crâncenă durere

Act neîncheiat

Straniu

Te blestem

Inimă caldă

Buze dulci

Îndemn

Te urăsc

Imagine proiectată

Construcție seculară

Celest

Te aștept

Vânt primăvăratic

Apă cristalină

Depărtare

Te reneg

Plăcere minimală

Gând iminent

Secundă

Te doresc

Fruct interzis

Filosof nebun

Trecător

Te ador, te iubesc,

Te blestem, te urăsc,

Te astept, te reneg, te doresc

…

Și

Înger și taină

Și demon

Și noimă

Și apă și gând

Pământ

Și descânt

Și suflet

Și foc

Și iubire

Amăgire

Și credință

Și ură

Șarpe

Și venin

Și noapte

Și zi

Mâine

Și tu

Și eu

Mereu.

Alungă-mă

Ia-mă în brațe,

Ceartă tristețea,

Sărută viața,

Și lasă amorul de suflet să se agațe!

Șoptește-mi cald,

Sărat de dulce,

Că orice sentiment călcat

…se duce!

Urăște-mă și du-te!

Reneagă tot cuvântul

Șoptit… în taină

Adie vântul!

Găsește-mă în noapte,

Iubește-mă în zi,

Alungă-mă din carte,

Hai să fugim!

Nebunul surâs

Doare carnea

De pe trupul păcătos

Doare făptura-ntreagă,

Doare atingerea

Unui sărut stâncos

Doare imaginea noastră,

Doare nebunul surâs

De pe faţa pală

Doare nervos,

Doare metaforic

Dragostea ta

Doare iluzoric,

Doare încheietura

Buzelor tale

Doare şi gura,

Doare neputinţa

De a ne ţine în braţe

Doare absenţa,

Doare căldura

Din inimi, istovitoare

Doare – dispare.

20.05.2011

Noapte bună

Flori şi vară

Iubire de-o seară,

Zumzet de-o clipă

Furnică!

Copaci şi frunze

Sufletul unei muze,

Privire fugară

Ilară!

Vânt şi ploaie

Dragoste şiroaie,

Atinge-mă străine

Pe mâine!

Iarbă şi pământ

Vorbe în gând,

Respiră prin şoapte

Noapte!

În vis

Iluzia din candelă,

Tu şi eu

Mirosul fierbinte al căldurii,

Pluteşte, ne atinge

Pierdut,

Exaltă în cuvinte, magie!

Efemere plăceri

Îmi mangaie trupul

Şi gândul.

Curcubeu din vieţi

Iubitule

Acum ce să fac?

Unde să plec?

Încotro să strig,

Iubitule?!

Azi unde e cerul?

Unde e lumea?

Spre ce mă îndrept,

Iubitule?!

Moment terminat?

Unde e şoapta?

Încotro îţi e privirea,

Iubitule?!

Clipă, de ce nu mori?

Unde-i misterul?

Spre văile-n abis,

Iubitule?!

Atemporal,

Fără loc,

Spre nicăieri,

Iubitul meu?!

Cu şoaptă

Aici şi azi, te-aştept

să-mi uzi timpanele

Cu-o şoaptă de iubire

să m-adulmeci!

Înger de lumină

ridicat la iubirea-mi

prin raiul cu flori,

Ador un noi!

Şi mâine să fii tu

Acel liman verde,

ce-mi încântă inima

prin dorul... inuman!

Pe nori - valuri de fum

și scări de argint

Cu sufletul candid respir

Dându-mi memoria cu mir!

Nu Rai, nu dogme, nu supliciu

Da azi, da mâine şi deliciu

Înger căzut din doruri

vrut-ai a distruge amorul!

Fantome şi zâne şi diavoli

și zmei şi zei am refăcut

dintr-o tărână albă... ştearsă

Pentru tine, Aleasă!

Stai Dulce pe pleoapele mele

respiră povestea şi stele

pune inimii noastre,

Ce speră!

Când soarele pe tavă-ţi aduc

și luna pe pernă-ţi pun

Când inimii tale din strune eu cânt

Tu dă-mi ce-i al tău printr-un gând!

Te iubesc spus suav pe-o frunză-de-vânt!

Vara

E vară în suflet

Afară plouă cu raze

Pământul e umed

Roiesc nebuneşte copiii pe-afară

Lumina orbeşte,

Plăcerea doboară.

Cutreier tărâmuri

În inimă

Vorbesc cu iubirea.

În povestea asta

Banalul dispare!

Simplitate

Iar ai aşteptat

Ştii şi tu şi ce... şi cum

Mai scrie gândit

Nimicuri!

Scrie rece,

Cât poţi de rece!

Nimic mai dulce sau mai sec:

Zâmbesc

Cu toate că nu trăieşti dulce,

Nimicul e rece,

Viaţa trece

Simplu gândit!

Dorinţa

Ploaia coboară şi urcă

Fără destin.

Imaculată

Picurii tremură,

Devin lacrimi reci

Stropesc buzele.

Uniţi ciudat,

Ameţiţi de o imensitate,

Visăm o iubire, departe

Fiori îmi traversează fiinţa

2 ochi nu mint:

A mai ramas dorinţa!

Viaţa

În zare

Un zâmbet (de)odată

Fără gust amar

Mă bântuie azi, şi-n depărtare

O stare de visare

O zi mai trece, imposibil

Iubirea-i tratată penibil

Iar tu te joci cu versuri!

Drum

Un drum nebătătorit

De cuvinte

Şi ură

Aşteaptă un pas

Să-l întine!

Stă şerpuit peste hotare

Şi inimi

Nu-i pasă de mâine!

Stă trufaş

Puţinul praf ce-l ridică

La Cer

Mă îneacă speranţa

De el...

Respir eter!

Întrebări

Ai să înţelegi vreodată

Ce-i aia şoaptă stinsă?

Şi ai să duci cuvântul

Spre marile pământuri

Şi să îl dai ca hrana…

Iubirii

În zeci şi zeci de rânduri?

Ai să vorbeşti cu ochii,

Să-mi ceri suav iertarea

Ai să distrugi neantul

Doar să mă poţi avea?

Ai să te joci cu focul

Pentru privirea mea?

Ai să iubeşti din sunet

Ecoul meu dement,

Doar pentru că te-ajută

Să fii?

Ai să mă strângi de mână,

Să nu mă dai în lume,

Să mă săruti pe buze,

Străin şi fără urme?

Ai să te pierzi în mâine

Şi-ai să te uiţi la azi?

Visând spre timpul nostru

Ai să te arzi!

Ai să-nţelegi vreodată?

Sertarul meu

Deschid sertarul cu iubiri

Trecut,

Aleg dosarul fără adăugiri

Şi de demult

Citesc rând după rând

Şi-ascult apoi tăcerea

Nu-mi spune mai nimic

Decât, să am răbdare

Să las sertarul plin

Cu acele vechi dosare

Să las foile scrise –

Imagini proiectate –

Ai să găseşti doar vise!

Şi ziduri prea înalte!

Pe al sufletului cer

Răsare o stea,

Aceeaşi dulce nebunie

Ce m-a învăţat să sper

Acum îmi duce pasul

Spre tine!

Cu bine…

Searbada steluta din sertar

E el aici, nu-mi trebuieşti

Dispari!

Mi-e

Mi-e gol gândul de toate

Acele basme, seci

Mi-e gol şi sufletul de tine

Şi nu mai plânge-n veci!

Mi-e teamă de iubire

Şi de a nopţii şoaptă

Mi-e dor sa tremur toată

La a lumii poartă!

Mi-e amorul gol

Şi când nu te cunosc

Mi-e inima zidită

De... omenesc!

Mi-e gri obrazul

De clipa în care sunt

Mi-e pironit şi suflul

De... pământ!

Mi-e trist sa mă apropii

Da-i prea târziu

Ai să dispari străine

Va fi pustiu!

Want to be my... ?

Venind letal spre mine

Al iubirii fulger… se opri.

Liniștea dulce pe buze domni.

E el! E un înger!

Nebun ridică ochii spre Cer

Titanicul înger cu aripi de fier… și așteptă

Istericul sărut se zbătea între noi

Necunoscând un suflet plin de noroi.

Eretice gânduri dezbrăcate de suflu și reci… de la ploi.

Blugii de pe sofa

Încotro să privesc

Printre absente gânduri

Mă așteaptă toamna

Unui suflet printre rânduri.

Nu mă cunoaște lumea,

Doar îmi gonește iubirea.

Certată, șoapta mea

Între ruine – tic-tac – inima.

Șifonierul e gol

Călcătorul s-a stricat

Cotidian și banal

Depravat.

Jertfind plăceri adânci

Pe malurile mării,

Plângând mărginiri

Tiptil, izbit de stânci.

Blugii de pe sofa

Nu mai există

Miros de chihlimbar

Și buze triste.

Răsfoiesc pagină după pagină

Și nu întreb nimic.

Căldura și frig,

Paragină.