Abrupt

Pe când să-ntorci a ta privire

Nu va mai fi "mântuire".

Un “eu” care se zbate în zadar,

Parfum sumar.

Trădat-ai zână a noastră lume

Pentr-o clipă doar în spume.

Doar eu îți citeam în stele,

Doar eu scriam pe ele.

Nu poți spune că iubești

Când de trădare îmi citești.

Nu mă alunga ca pe-un străin

Când știi c-al nost' "noi" e divin!

Am iubit o umbră-n zi

Și-n noapte deunăzi.

Ai fost, o, zâna mea

Devenit-ai muza mea.

O, scumpe taine ne iubesc

Pentru cine eu zâmbesc

Ai fost cuvântul ce-a lipsit.

Nemărginit.

O, strigă Cer și glăsuiește

Iubirea de mi-o domolește!

Ia-mă Soare din a clipei lumi!

Cu-ale sale grele aluviuni.

Pune-ți mâna pe-al meu suflet

Atinge-mi privirea c-un cuget.

Fii zid împotriva normalității

Nu ne lăsa în voia sorții.

Rece sunt și rece simt

Devenit-am doar un Timp-

Infinit cu-nceput ș-apus

În care zac: M-am dus...

Unde te-ai dus, o Timp nebun?

A mea iubire zace acum,

Cuvintele se bat cu scrum,

Scrum nocturn.

Nu m-am dus, ci am murit

Din ale noastre lumi dorit

Întoarcerea-i o filă ruptă...

Abruptă.