Abrupt

Pe când să-ntorci a ta privire

Nu va mai fi "mântuire".

Un “eu” care se zbate în zadar,

Parfum sumar.

Trădat-ai zână a noastră lume

Pentr-o clipă doar în spume.

Doar eu îți citeam în stele,

Doar eu scriam pe ele.

Nu poți spune că iubești

Când de trădare îmi citești.

Nu mă alunga ca pe-un străin

Când știi c-al nost' "noi" e divin!

Am iubit o umbră-n zi

Și-n noapte deunăzi.

Ai fost, o, zâna mea

Devenit-ai muza mea.

O, scumpe taine ne iubesc

Pentru cine eu zâmbesc

Ai fost cuvântul ce-a lipsit.

Nemărginit.

O, strigă Cer și glăsuiește

Iubirea de mi-o domolește!

Ia-mă Soare din a clipei lumi!

Cu-ale sale grele aluviuni.

Pune-ți mâna pe-al meu suflet

Atinge-mi privirea c-un cuget.

Fii zid împotriva normalității

Nu ne lăsa în voia sorții.

Rece sunt și rece simt

Devenit-am doar un Timp-

Infinit cu-nceput ș-apus

În care zac: M-am dus...

Unde te-ai dus, o Timp nebun?

A mea iubire zace acum,

Cuvintele se bat cu scrum,

Scrum nocturn.

Nu m-am dus, ci am murit

Din ale noastre lumi dorit

Întoarcerea-i o filă ruptă...

Abruptă.

Cuvântul

Și pentru un cuvânt șoptit ușor

Mă faci să cred printre liane.

Mai bine strig după ajutor

Decât să iți iau inima în palme.

Cuvântul nostru din adânc

Va sta ca temelie;

Oh, stai să-l crestem ca pe-un prunc

Acum și pe vecie.

Nu-mi cere să rămân ,

Să ne "zdrobim" sub glie ,

Nu-mi cere să spun azi

Că "te iubesc" și mâine!

Nu, nu vreau să-ți doresc nimic,

Doar un timp de "tu-și-eu";

Nu, nu vreau să-ți cer nimic,

Doar promisiunea unui "tu și eu"...

Un "tu" sorbit de idealuri

Un "eu" pierdut printre valuri

Un gând smintit ce ne unește

Cuvântă cuvânt... și ne iubește!

Am sculptat cuvântul nostru

Sus, pe sufletu-ți de ceară

Citește-l înger și grăiește,

Viitorul de ni-l prorocește.

Cu vocea de un alb strident

Ai pus pe zâmbet doar cuvinte

Nu-s înger, ci un fulger iminent

Și fără ținte…

Doar un "noi" a mai rămas

Acum, în ceasul nost' de taină,

Înger ai fost și nu te las

Să zbori fără a sfintei haină.

Același "noi"

Același mers neîntinat

De ale vieții gânduri

Același zâmbet sidefat

Și printre rânduri.

Același alb și negru

Pe trupul de corb

Văzând integru

Un suflet orb.

Același crud tipar

Pe schițele iubirii,

Peste un amor barbar

Ne privim ecumenic.

Același înger de lut

Vorbind în amurg:

"Iubirea-i vis acut

În aerul de burg"

Același răsărit

Ce mângâie cu raze dulci

Un trup avid și mărginit

Unde te duci?

Același întuneric

Domnind prin casa pală,

Sunt rece și-ți zic:

Mă-ntorc în lumea-mi goală.

Același dulce noi

Ce strigă după viață,

Am să-ți topesc cu ploaia

Și inima de gheață!

Același clar-de-lună

Pe fața-mi sărutată

Îți mulțumesc și-i una

Iubirea-ți adorată.