Iubiţi!

La o primă vedere totul se scaldă în banal, în tristă melancolie. Viaţa e gri şi colţuroasă, zgârcit de roz. Gândim ştrengar ca timpul aproape invizibil, stă în loc. 

Iubim nebuneşte şi întelegem absenţa interminabilei “stări de diamant”. Pustiul inimilor zâmbeste pentru că răzbim să fim vii. De ce? De ce atâtea necunoscute într-o ecuaţie atât de simplă? Pentru că suntem oameni …şi trăim! Un fir de fericire pluteşte interminabil în sufletele noastre.

E lumina care aproape că arde întreaga fiinţă de un verde viu.

Omul ce niciodată nu a întrebat mărunţişuri efemere nu mai există, sau e închis un lumea de piatră a erei lui.
Orice pasăre zboară şi zâmbeşte pentru a atinge imposibilul, nemurirea, Pasărea Phoenix. Cenuşă… renaştere… argint viu.
Fiecare picatură de iubire de un cristalin electric ne scoate din minţi orice undă de ură sau obosită tristeţe.
IUBITI!!!