Tăcere

Te simt prezent

În fiecare clipă

Aştept chemări

Şi gânduri de risipă

Mă pierd dorit

Pe limba ta-nţeleaptă

Şi mut mi-e suflul

De-o iubire şchioapă

Te chem tăcut

În fiecare şoaptă

Ştiu că m-auzi

Mă cerţi, mă pierzi

…de dragă!

Eu pot

Nu pot să mai

Scriu, nu pot

Să mai dorm

Nu pot să respir

„Eu pot” este amorf

Nu pot să mai

Cred, nu pot

Să mai cert

Nu pot să iubesc

„Eu pot” este celest

Nu pot să mă

Joc, nu pot

Să mă rog

Nu pot să vorbesc

„Eu pot” este lumesc

Nu pot să mai

Aştept, nu pot

Să mai repet

Nu pot să înţeleg

„Eu pot” este defect!


 

Bunica

Odor nespus
Îţi eram
Peste zile
Zâmbet în zori de zi
Îţi eram
Peste ceruri
Lumina ochilor
Îţi eram
Peste Soare
Liniştea serilor
Rugăciunea clipei
Îţi eram
Peste îngeri
Aerul cald şi dulce

Te iubesc
Zi frumoasă
Cer neatins
Soare bun
Stea căzătoare
Înger ...

Seară de Mai



 

Închidem

Uşa dreaptă
Ne strângem de mână şi taci
Prea tare, cald şi stângaci
Uităm că lumea ne vede
Ne pierdem în ploaia
Nebună şi rece.

Dincolo de surâs

Îmi cerţi privirea
Prin mulţimea de-afară
Eşti singur,
Ţi-e teamă
Iubirea ne cheamă
Nebună şi rece!

În Raiul nostru,

Dintr-o seară de Mai
Tu stai
E zece.
Mă iei in braţe
Dimineaţa-i departe
Nebună şi rece!

Noi doi

Trist totul pare si-n zadar
Deşert final.
Iubire, ce faci in glastră?

Timpi morţi ne ducem cu voi.

Şi natura scânceşte
Cu ploi.

Clipe dulci şi zâmbet aspru,

Picaturi de bucurie,
Albastru.

Noi şi natura, doar noi

În Universul claustral
Amor total.

Efemer

Atunci când viaţa iţi striveste cu o palmă buzele,

Atunci când trupul întoarce al său obraz,

Atunci cănd inima rezistă solitar

Atunci ne macină un dor amar!

Când gândul ne împraştie mintea în 1000 de zări,

Când ropotul ploii se aude în cor,

Când deşertăciunea ne învaţă să fim buni;

Atunci, doar buzele tale cred în minuni!

Zadarnic te întrebi: ce să faci?! când să pleci?!

Zadarnic e atunci acel gând!

Zadarnică iubire de catren

El efemer.

Mă grăbesc

Mă grăbesc iar să zbor
Mă feresc  

De tot

Să zâmbesc

Şi să mor

Să visez

Iar în zori

Printre nori

Să alint

Buze moi

Să respir

Calde ploi

Peste noi

Doi.

Ştiu

Ştiu că mi-aş dori să zâmbesc şi să îţi sărut buzele cu gândurile mele

Ştiu că te-aş iubi nesfârşit spre acelaşi orizont vertical - potrivnic

Ştiu că m-aş naşte a doua oară, doar ca să fie timpul nostru

Ştiu că aş putea să te înţeleg dincolo de fiecare cuvânt

Ştiu că vocea ta mi-ar fi suflu peste viaţă

Ştiu că mi-ar plăcea 

Ştiu că ...

Ştiu!

Duel

În toată clipa te-am păstrat
M-am închinat cu gând tăcut
Unui suflet cald și mut
Dar a trecut!

Cu inima cânta-voi neînteles
Și doar iubirea mă oprea din mers
Șoptind electric și răsfirat
De ce ai plecat? de ce ai plecat?

Infuzie

Inveliti in armonia

Unui cantec albastru

Ii admiram

Iubeau instinctiv, parca

Un portativ

Ca pe un abecedar

Al sortii lor scrise

Cu arcusul.

As fi fredonat si eu

Cu-n suflet mut

Si-o nota muzicala schioapa.

Nu am inteles

Claritatea gamelor

Doar am gustat

Briza lui Bach!

Ocean

Ocean de ganduri

Si venin.

Calcand pe urmele-ti,

Iubim

Pentru o clipa,

Imensa

Ne pierdem capul

Intr-o poveste

Si-n lacuri

Nu stim de-i viata,

Ori moarte

Urlam spre Cer

Cu accent!

Vernisaj

Un zgomot de lumina

Zboara printre noi

Strigand intr-o surdina

A noroi!

Pornim legati la ochi

Imbratisati in noapte

Iubind, copiii treji

Ne rad in noapte

N-am invatat sa uit

Cum ploua pe obraji

Sarutul serpuit

Din peisaj

Expozitii derivate

Inimi sculptate.

Repetitiv

Vreau sa plang

In dogma unui gand

Pierdut si savurat

Doar ieri

Abstract si neinteles

De inima obosita

Repet la nesfarsit

“Mi-e frica”

E un refren

Ce-mi arde timpul

Si acel sarut murdar

Ce rugineste trupul

Nascuta sa iubesc

Mi-e imposibil traiul

Pe-acest taram imens

Ce-l canti cu naiul

O melodie de iubire

Si noi

Se adanceste in pamant

Un eu si doi…

Sa pleci!

Iti spun onest

Sever iubesc

Moment onest

Senila captura

De gand si de ura

Armonica fapta

De toti alintata

Nebuna copila

Imuna si-ostila

Maini verzi

Cearcane gri

Ochi reci

Trandafirii!