"A căzut și ultima... frunză"
Pe când ne-ncânta o muză,
Te rog mătură-mi sufletul
De "frunzele" trecutului.
Niciodată nu-i iubirea
Unde te-ncântă privirea.
Niciodată ieri nu-i azi
Unde te ridici și cazi.
Ne-nchinăm iubirii tale,
Ce-n cuvinte o păstrezi,
Să culegem raze pale,
În care tu mai crezi...
În toată clipa te-am păstrat
M-am închinat cu gând tăcut
Unui suflet cald și mut
Dar a trecut!
Trecut-a ceasul închinării,
Venit-a timpul apropierii
De un viitor înmiresmat
Cu busuioc binecuvântat!
Da, potrivire, cuvânt greu,
De mulți neînteles și-al meu
Gând auriu te-ndeamnă
Cântă, dragă dulce doamnă
Cu inima cânta-voi neînteles
Și doar iubirea mă oprea din mers
Șoptind electric răsfirat
De ce ai plecat? de ce ai plecat?
Rămas: nu mai eram atent
În întunericul din prezent
Viitorul să îl chem anume
Din alte lumi să-i zic pe nume