Chiar nu mai contează unde işi ţine mâinile
Mirosul său pe buze mi se aşează
Ascut durerea de parcă mi-e dor să te înţeleg
Conjug un verb şi iţi ascult iubirea
Dar, numai noi
Căzuţi printre probleme de tifon
Spune-mi mai bine că mă iubeşti
Să-ţi văd doar mâinile, nu unde eşti.
Întinde-te spre ceaţa mea de mentă
Dementă sunt că încă te iubesc
Poate îmi cer iertare din decolteul literei
Şi de-ai silabisi nu te-aş ierta
Poate am învăţat să nu mă doară pasul tău
Ochi vii staţi zid şi nu-l lăsaţi să treacă
Chiar dacă noi, ca două asonanţe
Vom reusi sa fim doar în trecut
De aceea, te rog întoarce-mă
Întroarce-te gând bun pe buze dimineaţa
Şi crede-mă, chiar nu va mai conta unde-ţi vei ţine mâinile.
