vineri, 6 august 2010

Zâmbet

 

 

Îţi răzuiam câte o coajă

De lacrimă

Din când în când

Să te hrănesc nocturn

 

Vântul mă răsfoieşte

Nu ştie să citească

Desfrânarea credinţei.

 

Şopteşte-mi te iubesc

Să plâng ciobit cu zâmbete.

Un comentariu:

  1. Replica:
    îţi dau ciocanul pe lacrimă
    să tocesc tot ce m-ar putea înţepa
    mai târziu
    iar restul
    tot ce cade pe lângă
    strâng în pumn ca firimiturile
    să zâmbească într-o zi
    vântul
    pentru cât ne iubim

    RăspundețiȘtergere