Dacă mi-ai spune cât te doresc
ar fi o vorbă
decupată stângaci din proza vieţii mele?
Am pus privirea pe raft,
pentru că dacă e langa mine
mă face sa tremur
Şi de acolo...
ea se uită cu ciudă
la noi.
Dacă mi-ai spune cât te doresc
ar fi o vorbă
decupată stângaci din proza vieţii mele?
Am pus privirea pe raft,
pentru că dacă e langa mine
mă face sa tremur
Şi de acolo...
ea se uită cu ciudă
la noi.
Stăpână nestăpânită
Şi versuri şi proză
Eşti al meu.
Atingere.
Un zid de invenţii
Degeaba îi sărut eu pereţii
El stă uşă.
Vorbe.
Făptura adoarme
Gândul e pe moarte
Iubirea-i în carte.
Amurg.
Soare – ochi negri,
Câmp – mâini calde,
Buze coapte.
Zmei.
Regina e a ta, poţi să o iei!
Regele-i tată
Poveste de piatră.
Iubirea îmi trânteşte
Pe pleoape somnul
Îmi lipseşti.
Un zumzet de iubire
Ne colindă în neştire,
Contemporan.
Şi iţi şoptesc elementar:
Ce bine că plouă
Povestea oamnenilor
Spusă de-un copil
O vioară, şi-un felinar
Zumzet ştrengar.
“A fost odată” s-a stricat!
Fetiţa mână-n mână cu-n băiat
Citeau povestea
La palat.
Iubirea zămislea
Pribeag sufletul călca rarefiat.
Tristeţe, pleacă din inima mea,
Furtună vino şi distruge!
A fost frumos sfârşitul la “final”.
Iubeşti o stea, una nebună
La ea ajunge furtuna,
Şi-o mână.
A fost odată Cătălin
Dar nu a fost Cătălina.
Aş da Cer, Pământ şi suflet
Să-i invadez nestingherită făptura!
Şi să mă placă.
Nutresc gânduri, visez rânduri:
“Citesc” iubirea-n aşteptare
Goliciunea sufletului mă sperie de moarte.