Cufărul

Un suflet pierdut

Prin nădejde inutilă,

Un suflet răpus

De ofense infantile.

 

Te iubesc cu un zâmbet

Nebun și firesc.

Te iubesc înger și templu

                      Impertinent.

                                                                              Te joci cu noi,

                                                                                  Arunci cu flori de nufăr,

                                                                                        Cu iubirea uscată

                                                                                               Prin colțul unui cufăr!

Iglu

În lumina sufletului

Stă umbra ta,

Acordurile gândurilor tale,

Vorbele alintate, 

Buzele de-un zâmbet tachinate.

Te strig!

Călătorim spre suflet.

Neîncrederea-i fumurie

Apusul cald adoarme în iglu!

Printre nori

Gând celest al clipei ce se stinge

Mă ţii în viaţă

Şi doar perfecţiunea

Îmi e povaţă.

 

E luna vie

Iar stelele-i şoptesc ceva.

Mă alintă tainele tale

Şi nemurirea.

 

O clipă visez,

Momentul e nebun.

Tăcerea în lumina nopţii

E magie.

Două trupuri

Zăbovim pe trepte

Privind în gol

Cu minţile crunte,

Ador!

Mă joc cu lacrimi

Prin versuri.

Iubirea-i în cărţi 

Şi-n ceruri.

Încetăm să auzim

Ne ascultăm privirea

În troiene de amor

Ne ceartă nemurirea!

 Doar noi doi.

Împreună

Buze moi şi cristaline

Pe tâmple,

Zgomot de iubire

Şi vise plăpânde,

Parfum în eterna

Plăcere,

Gol pe trupuri

Efemere,

Idei răcorite

De viaţă,

Prezent colorat

Ochi vii ce îmi mângâie

Trupul şi vorba,

Neîncetat.